Vârstnicii sunt cei mai mari consumatori de medicamente, dar și cei mai vulnerabili la efectele adverse și interacțiuni. Când devine polimedicația un pericol? Ce înseamnă „prea multe pastile”? Și cum putem atinge un echilibru între tratamente eficiente și sigure?
Ce este polimedicația?
Polimedicația se definește, în general, ca utilizarea a 5 sau mai multe medicamente concomitent. La vârstnici, acest lucru este adesea justificat prin prezența mai multor boli cronice (diabet, hipertensiune, osteoporoză, boli cardiace, depresie, dureri, etc.).
De ce apare frecvent la vârstnici?
- Au comorbidități multiple care necesită tratamente specifice.
- Pentru că mulți merg la mai mulți medici, fiecare prescriind ceva, fără coordonare între ei.
- Lipsa reevaluărilor periodice ale tratamentului. Rareori cineva verifică dacă toate acele pastile mai sunt necesare.
- Automedicația cu suplimente sau produse „naturale”. Din grijă, familia adaugă suplimente sau „remedii naturiste” în tratamentele vârstnicilor, fără a se consulta cu un medic sau un farmacist.
Riscurile polimedicației
Prea multe medicamente pot face mai mult rău decât bine:
- Interacțiuni medicamentoase care pot produce reacții adverse severe.
- Reacții adverse crescute, din cauza metabolismului hepatic și renal scăzut.
- Confuzie, amețeli, căderi, delir, frecvent confundate cu simptome ale bolii, cu „senilitatea”.
- Oboseală, greață, dureri de stomac.
- Non-aderență la tratament: uitarea dozelor, dublarea accidentală a medicației, încurcarea medicamentelor.
- Sindromul de prescripție în cascadă: un medicament provoacă un efect advers care este tratat cu alt medicament, ca să „repare” – un cerc vicios.
- Costuri financiare și emoționale ridicate.
Când devine polimedicația haos? Cum știm când sunt prea multe?
- Când lista de medicamente conține produse care nu mai au indicație clară. Pacientul nu înțelege de ce ia fiecare medicament, nu mai știe pentru ce sunt toate pastilele.
- Când tratamentul nu este reevaluat periodic.
- Când sunt prescrise medicamente pentru a contracara reacțiile adverse ale altora.
- Când apar simptome noi după adăugarea unui medicament.
- Când lista de tratamente crește, dar starea de sănătate nu se îmbunătățește.
Există soluții? Da, iată câteva esențiale:
Revizuirea regulată a tratamentului (la 3-6 luni)
„Deprescribing”: oprirea treptată a medicamentelor inutile.
Uneori, mai puțin înseamnă mai bine.
Prioritizarea tratamentelor cu impact real asupra calității vieții.
Medicul sau farmacistul pot evalua dacă toate pastilele mai sunt necesare.
Implicarea farmacistului
Evaluarea interacțiunilor.
Consilierea pacientului și a familiei.
Identificarea produselor inutile sau periculoase.
Poate sugera alternativa mai sigură sau un mod mai simplu de administrare.
Întrebări importante pentru medic sau farmacist:
De ce iau acest medicament?
Îl iau pe viață sau doar o perioadă?
Poate fi înlocuit cu ceva mai simplu sau mai puțin riscant?
Educația pacientului și familiei
Înțelegerea scopului fiecărui tratament.
Monitorizarea semnelor de reacții adverse.
Tehnologia poate ajuta în organizarea corectă a tratamentului
Organizatoare zilnice/săptămânale de pastile (pastiliere electronice).
Aplicații de reamintire a medicației (dau alerte la orele de administrare).
Cu ajutorul unui membru al familiei.
Concluzie: cu grijă și echilibru, nu cu frică și renunțare
Polimedicația nu este întotdeauna o greșeală. Ea poate salva vieți când este gestionată cu atenție. Echilibrul între eficiență și siguranță stă în mâinile unei echipe medicale informate și a unui pacient bine educat.
Medicamentele trebuie să fie bine alese, bine combinate și bine înțelese. Nu este rușine să întrebi, să ceri explicații sau o revizuire a tratamentului.
Disclaimer: Imaginea a fost generată digital și nu reprezintă o persoană reală. Este utilizată exclusiv în scop ilustrativ, pentru a susține vizual conținutul articolului despre polimedicația la vârstnici. Orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare.
Cu grijă și un zâmbet,
Adriana